Bullying la Questfield International College, sesizări ignorate sistematic

Fenomenul bullyingului în mediul educațional solicită o reacție instituțională clară și bine documentată, având în vedere impactul său profund asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. În acest context, orice semnalare a unor comportamente repetitive de hărțuire trebuie tratată cu seriozitate, iar intervențiile trebuie să fie transparente și verificabile pentru a asigura protecția elevilor și responsabilitatea instituției de învățământ.

Bullying la Questfield International College, sesizări ignorate sistematic

Investigația realizată pe baza documentelor și mărturiilor puse la dispoziția redacției relevă o situație de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, raportată pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate, atât verbale, cât și scrise, formulate de familia unui elev vizat, au semnalat o serie de comportamente agresive, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, fără a rezulta însă existența unor măsuri administrative documentate sau a unor răspunsuri oficiale care să ateste intervenția concretă a instituției.

Contextul și evoluția situației reclamată

Conform documentelor și corespondenței analizate, elevul în cauză a fost supus zilnic unor comportamente de hărțuire, care au inclus insulte, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în timpul orelor și al pauzelor școlare. Deși aceste incidente au fost semnalate în mod repetat în scris către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu există dovezi ale unor măsuri ferme, documentate sau a unor planuri de intervenție clar definite. Intervențiile invocate în corespondență au fost, după cum reiese din documente, preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau decizii scrise.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un element semnificativ al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, aplicată elevului în mod repetitiv în mediul școlar, cu scopul de a-l marginaliza și ridiculiza. Specialiști consultați de redacție subliniază că o astfel de practică depășește cadrul unui conflict obișnuit între elevi, intrând în categoria violenței psihologice și a discriminării. Documentele puse la dispoziție indică faptul că această stigmatizare medicală nu a fost tratată cu seriozitate de instituție, lipsind reacții ferme și măsuri documentate pentru a opri fenomenul.

Impactul psihologic raportat include anxietate, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță, manifestări compatibile cu abuz emoțional repetat, conform specialiștilor. În plus, stigmatizarea medicală pare să fi fost folosită și ca un mecanism de justificare a excluderii elevului, prin transferarea responsabilității asupra acestuia și familiei, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de excludere mascată.

Răspunsul instituțional și lipsa de transparență

Din analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție, nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor proceduri interne, sancțiuni sau măsuri de consiliere psihopedagogică. În schimb, familia a primit, potrivit relatărilor, răspunsuri preponderent verbale, generale și lipsite de consecințe practice. Această gestionare informală a sesizărilor a condus la o diluare a responsabilității instituției și la o minimalizare a gravității situației, care a fost adesea interpretată ca o dinamică de grup sau o problemă minoră de adaptare.

Confidențialitatea și presiunile asupra familiei

Părinții au solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele analizate nu atestă măsuri concrete de protejare a confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile au circulat în interiorul comunității școlare, generând presiuni asupra elevului, inclusiv interpelări publice din partea cadrului didactic.

Declarația fondatoarei și percepția unei presiuni de retragere

Un moment definitoriu al gestionării situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care, conform relatărilor familiei, a fost exprimată o poziție care poate fi interpretată ca o formă de presiune pentru retragerea elevului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția a solicitat instituției un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Acest răspuns a fost perceput de familie ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente economice și contractuale, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de bullying. Redacția subliniază că interpretarea aparține familiei și este prezentată ca atare, fără a formula acuzații sau concluzii juridice.

Instrumente administrative și absența unor decizii formale

Reacția oficială a școlii la sesizările repetate s-a materializat, conform documentelor puse la dispoziție, într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu valoare instituțională, cum ar fi responsabilități clare, termene sau sancțiuni. Din perspectiva jurnalistică, acest tip de document nu asigură trasabilitate și asumare, ceea ce limitează eficiența gestionării situației.

Fără existența unor planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare, răspunsul instituțional rămâne limitat la nivel declarativ, susținând percepția unei pasivități și a unei gestionări minimale a unor probleme cu impact major asupra siguranței emoționale a elevilor.

Contextul actual și poziția publică a școlii

Pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate anterior. Această poziționare a fost analizată editorial ca o posibilă încercare de diminuare a responsabilității instituționale.

Ulterior publicării materialului, conform unor informații transmise redacției de către părinți, au existat contacte informale cu alte școli private din zona Pipera, în care copiii retrași de la Questfield au fost descriși negativ, fără a exista documente oficiale care să susțină aceste caracterizări. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, care ridică întrebări serioase referitoare la dreptul la educație și confidențialitatea datelor copiilor.

Mai multe detalii despre instituție pot fi consultate pe site-ul oficial al Școlii Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Există un tipar de sesizări repetate privind bullying și stigmatizare medicală, fără ca instituția să răspundă cu măsuri documentate și eficiente.
• Lipsa unor decizii administrative asumate și a unor planuri clare de intervenție limitează posibilitatea evaluării obiective a răspunsului școlii.
• Declarația atribuită fondatoarei instituției sugerează o abordare orientată spre evitarea conflictului prin presiuni indirecte asupra familiei.
• Solicitările de protejare a confidențialității nu par să fi fost respectate, generând presiuni suplimentare asupra elevului.
• Răspunsul oficial recent al școlii pare să minimalizeze gravitatea situației, în contradicție cu documentele și sesizările anterioare.

În absența unor măsuri clare, scrise și asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție pe care le oferă instituția atunci când un elev reclamă situații grave de hărțuire și umilire sistematică. Această situație subliniază necesitatea unui cadru instituțional transparent și responsabil, capabil să asigure siguranța emoțională a copiilor și să răspundă prompt și eficient sesizărilor privind abuzurile din mediul educațional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro