Cum explică Fabiola Hosu situația de bullying de la Questfield International College

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al investigației îl reprezintă utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichetări medicale cu conotații negative, formulate sub expresia „crize de epilepsie”. Aceasta nu a fost folosită într-un context educațional sau medical, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare, conform relatărilor și documentelor analizate. Specialiștii consultați de redacție evidențiază că astfel de acțiuni depășesc conflictele obișnuite dintre elevi și constituie o formă severă de violență psihologică.

Gestionarea sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Din analiza documentelor reiese că școala nu a implementat proceduri formale de intervenție, monitorizare sau sancționare în cazul semnalat. Răspunsurile primite de familie au fost în principal verbale, lipsite de dovezi administrative, fără decizii scrise sau planuri de acțiune clare. Această abordare a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației și un transfer al responsabilității către aceștia, în loc de o soluționare structurală.

Presiunea asupra familiei de a părăsi școala

Familia a declarat că a resimțit un climat de presiune, exprimat prin mesaje care sugerau retragerea din instituție, precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Aceste formulări au fost interpretate ca indicii ale unei excluderi mascate, unde problema bullyingului este gestionată prin eliminarea copilului afectat, ceea ce ridică întrebări asupra politicilor instituției privind incluziunea și protecția elevilor.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii școlii

În cadrul anchetei, s-a evidențiat că, deși cadrele didactice au fost martore ale unor comportamente agresive repetate, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa documentării oficiale și a unor măsuri consecvente a contribuit la normalizarea bullyingului în colectiv. Din corespondența analizată nu rezultă existența unor decizii asumate, rapoarte interne sau planuri de intervenție monitorizate, ceea ce limitează capacitatea de evaluare a responsabilității instituționale.

Afirmarea fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un moment-cheie în gestionarea situației a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Familia a perceput această declarație ca o presiune de retragere, indicând o abordare mai degrabă contractuală sau economică decât una axată pe protecția copilului. Redacția precizează că această afirmație este citată din relatările și documentele puse la dispoziție, fără a se formula concluzii privind intențiile sau motivațiile.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Documentele analizate nu indică răspunsuri oficiale care să confirme luarea unor măsuri în acest sens. Mai mult, conform unor relatări, copilul a fost interpelat public de către cadrul didactic cu privire la sesizările făcute, ceea ce îl plasa într-o situație de presiune și expunere psihologică.

Aceste aspecte sunt detaliate în investigația completă disponibilă pe EkoNews.ro, care documentează cazul în detaliu.

Instrumente instituționale și lipsa trasabilității

În locul unor decizii administrative clare, școala a prezentat un formular informal denumit Family Meeting Form, ce consemnează o discuție dar nu stabilește responsabilități, termene de implementare sau măsuri concrete. Această modalitate de comunicare, comparată cu standardele administrative uzuale, a fost interpretată ca o diluare a responsabilității și o intervenție minimă, fără efecte verificabile asupra climatului educațional.

• Sesizări scrise și documentate ale familiei
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor formale din partea școlii
• Persistența comportamentelor agresive și de stigmatizare medicală
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului
• Confidențialitate neasigurată, cu expunerea copilului în mediul școlar
• Absența unui cadru procedural clar și a trasabilității intervențiilor

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și relatărilor furnizate indică o disonanță între valorile declarate de Questfield Pipera – siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor – și modul concret în care a fost gestionat cazul de bullying. Lipsa măsurilor scrise, a sancțiunilor aplicate și a monitorizării situației ridică întrebări cu privire la capacitatea și disponibilitatea conducerii de a asigura un mediu sigur și protector. Momentul în care fondatoarea ar fi reacționat, după mai bine de opt luni și în contextul unei presiuni juridice, subliniază întârzierile instituționale în abordarea fenomenului.

Acest caz evidențiază importanța unei reacții instituționale transparente, documentate și asumate, care să protejeze elevii și să prevină perpetuarea violențelor psihologice în mediul educațional. Rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție oferă Școala Questfield Pipera atunci când un copil reclamă umilire sistematică și lipsă de siguranță emoțională?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro